Klein, Yves (2)

 Criticul Pierre Restany, a fondat grupul Nouveau Realisme (Realismul nou) in apartamentul lui Klein, pe 27 octombrie 1960, membrii fondatori finnd Arman, Francois Dufrene, Raymond Hains, Yves Klein, Martial Raysse, Daniel Spoerri, Jean Tinguely si Jacques Villeglé, iar Niki de Saint-Phalle, Christo si Deschamps s-au alaturat mai tarziu. Acest curent era vazut ca o versiune franceza a Pop Art, iar scopul grupului era stabilit ca "Realismul Nou=O noua abordare perceptuala a Realului".

International Klein Blue si impregnarea materiei: Albastrul este singura culoare pe care artistul o considera "fara dimensiuni si care reaminteste doar cerul si marea, adica tot ceea ce e mai abstract in natura tangibila si vizibila". Yves Klein creeaza tot cu ajutorul IKB-lui constelatii sinilii pe panze de medii si mari dimensiuni, iar buretii, organisme marine vii odinioara, folositi drept instrument de lucru se metaformozeaza in sculpturi-semnificant, prin imbibarea cu pigmentul albastru.
Monogold si iluminarea materiei: Se comporta ca un adevarat alchimist atunci cand, prin acoperirea cu foita de aur, transforma un obiect comun in arta. Aurul simbolizeaza spiritualitatea, interioritatea imateriala a obiectelor, sufletul lor, iar scopul artistului a fost sa prezinte spectatorului "o posibilitate de iluminare a materiei picturale colorate care sa faca orice stare fizica, piatra, stanca, sticle, nori, sa devina obiect de calatorie prin impregnare, pentru sensibilitatea umana in sensibilitatea cosmica si fara nici o limita."
Picturile focului: Tot in aceeasi etapa a Iluminarii Materiei, este prezent si focul. Yves Klein foloseste bucati mari de hartie, carton, panza sau tabla ignifugate, amprentate in prealabil prin atingerea suprafetelor lor cu trupuri ale unor femei unse cu grasime, si creeaza desene cu ajutorul aparatului de sudura ce urmeaza desenul format. Inapoi>>

Renasterea

Renasterea este denumirea curentului de înnoire sociala si culturala, care a inceput in Italia si s-a raspandit în Europa occidentala, la sfârsitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura şi arta antichităţii clasice. In aceasta perioada, omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare filozofica a personalitatii.


Romantism

Romantismul este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa, si care a durat mare parte din secolul XIX. Romantismul este caracterizat prin exprimarea experientei si sentimentelor personale, subliniind drama umană, iubirea tragică, idealurile politice revolutionare, misticismul, cultul Evului Mediu, exotismul, violenta, folosind efecte de miscare, pulsare, tensiune, contraste, culori (portocaliul). Subiectivizeaza lumea exterioara, idealizand realitatea.

 


Post-impresionism

Post-impresionismul este termenul folosit prima data de criticul de arta britanic Roger Fry in 1910, pentru a descrie dezvoltarea artei incepand de la Manet. Post-impresionistii au extins Impresionismul, negandu-i limitele: au continuat sa utilizeze culorile vii, aplicarile groase cu vopsea, tusele distinctive si subiectele vii, dar au inclinat mai mult sa evidentieze formele geometrice, deformand formele pentru efecte expresive si sa foloseasca culori artificiale sau arbitrare.

 


Grigorescu, Nicolae

 Nicolae Grigorescu (15 mai 1838, Pitaru, Jud. Dambovita - 24 iulie 1907, Campina) a fost primul artist plastic care a devenit membru al Academiei Romane. Din 1862, frecventat la Paris,  de atelierele Scolii de Belle-Arte, fiind admis prin concurs, ca elev al acesteia, impreuna cu Renoir.

Ion Chiriac spunea despre pictura bisericeasca a lui Grigorescu:

"Indeosebi in biserica manastirii Zamfira, pictura in fresca este realizata din compozitii coplesitoare, tratate fiecare de sine statator, ca in pictura de sevalet. Este putin probabil ca tanarulGrigorescu sa fi avut la dispozitie imagini din care sa se fi inspirat, dar chiar daca ar fi fost asa, personalitatea sa s-a manifestat inconfundabil. A realizat compozitii bine inchegate. cu portrete expresive, cu pensulatie libera, sugerand uneori chipurile doar cu pete de culoare, asa cum avea sa faca si mai tarziu. A folosit elemente de peisaj cu ceruri ample, in nuante de violet, discret vibrate, elemente cromatice dificil de realizat in fresca."


Impresionism

Impresionismul in pictura s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilităţii fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.


Realism

Realismul a apărut în Franţa, în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, ca reacţie anti-romantică. Realismul in arte se refera la acuratetea si detaliul vietii concrete si ale problemelor sale.
Artistii realisti se îndreaptă către viaţa socială, prezentând omul în strânsă legătură cu aceasta, ca un produs al mediului în care trăieşte. Prezentarea societăţii tre-buie să fie sinceră, adevărată, lipsită de orice idealizare.
 


Pissarro, Camille

Camille Pissarro (10 iulie 1830, Charlotte-Amalie - 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mişcării impresioniste şi în schimbările ce au avut loc în arta celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât alti pictori contemporani cu el. Prin contribuţia pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat şi alţii a influenţat, deşi mai puţin remarcat, apariţia picturii moderne din secolul al XX-lea.
Încă de la început are o simpatie pentru pictura peisajelor, de aceea, este interesat mai ales de cercul de la Barbizon (Millet, Daubigny) şi de creaţiile lui Corot, în care vede pe maestrul său.Pictează în aer liber ("plein air"), pictura sa ia amploare, dar, din păcate, nu se prea vinde.
Pissarro devine un adevărat impresionist începând din anul 1869. Vor creşte expresivitatea şi sensibilitatea faţă de lumină, îl va cuprinde fascinaţia schimbărilor care au loc în diferite momente ale zilei sau perioade ale anului.
Prima expoziţie a impresioniştilor din 1874, organizată practic de Pissarro împreună cu Monet, nu se bucură de succes şi suferă în urma atacurilor criticilor care îi iau în derâdere. Pissarro caută noi direcţii de dezvoltare şi în pânzele sale încep să apară figuri umane. Se apropie de stilul lui Degas, îşi perfecţionează desenul, începe să lucreze cu pasteluri şi se iniţiază în arta gravurii. Lucrarea "Acoperişurile roşii, un colţ de ţară, efectul iernii" a fost prezentată la cea de-a treia expoziţie de pictură impresionistă, în anul 1877. Este una din cele mai mature opere din creaţia lui Pissarro.

Ca şi alţi pictori din această perioadă, şi el va căuta să depăşească formele impresionismului. Personajele - siluete umane - care până acum jucaseră un rol mai puţin important în opera sa, devin din ce în ce mai prezente.
Sub influenţa lui Georges Seurat, Pissaro începe să aplice o altă tehnică în pictură, şi anume pointillismul (sau divizionismul), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului.
Alte picturi: "Peisaj la Pontoise"(1867), "Primavara la Louveciennes"(1870), "Gradina din Pontoise"(1875), "Tanara fata cu bat"(1881), "Vedere de la fereastra mea, Eragny sur Epte"(1886-1888).


Moran, Thomas

Thomas Moran (12 februarie 1837, Bolton, Anglia - 25 august 1926, Santa Barbara, California) a fost "[…] cel mai important pictor peisagist american, si deasemeni pictorul celor mai importante peisaje americane […]". Binecunoscut pentru peisajele panoramice din Vestul american, a mai pictat si peisaje din Long Island, complexele industriale Mexico si America, preivelisti din Venetia, Italia si numeroase peisaje marine.

 In timpul calatoriilor sale lungi, Moran a creat sute de studii de culoare in aer liber, ce au inregistrat reactia sa imediata la un peisaj. Impresionante, aceste acuarele, deseori au servit ca baza pentru picturile in ulei la scara
mare, care i-au adus marele succes.
In timpul carierei sale lungi de mai bine de 60 de ani, a pictat mai mult de 90 de mari picturi si acuarele.
Intre picturile sale importante: "Childe Roland to the Dark Tower Came"(1859), "Salvador Rosa and the Brigands"(1860), "The Autumnal Woods"(1860), "Children of the Mountain"(1867), "Tower Falls"(1872), "The Grand Canion of Yellowstone"(1872), "Hot Springs of Gardiner’s River"(1872), "Grand Canyon of the Yellowstone"(1872), "Chasm of the Colorado"(1873-1874), "Mountain of the Holy Cross"(1875),  "The Great Blue Spring of the Lower Basin"(1876), "Cliffs of the Upper Colorado River"(1882), "The Much Resounding Sea"(1884), "Trojes Mines"(1883), "View of Venice"(1888), "The Tree Tetons"(1895), "Golden Gateway to the Yellowstone"(1893), "An Arizona Sunset Near the Grand Canyon"(1898), "Cliff Dwellers"(1899), "Shoshone Falls on the Snake River"(1900), "A Miracle of Nature"(1913).


de Lempicka, Tamara

Tamara de Lempicka (16 mai 1898 - 18 martie 1980), nascuta cu numele Maria Górska in Varsovia, Polonia, a fost o pictorita poloneza de Art Deco.

Stilul ei artistic distinctiv si indraznet, s-a dezvoltat repede si a dat latura rece, dar totusi senzuala a miscarii Art Deco. Pentru ea, Picasso "intruchipa ciudatenia distrugerii". Ea considera ca multi dintre impresionisti desenau prost si foloseau culori "murdare". Tehnica lui De Lempicka era novatoare, curata, precisa si eleganta.
A devenit destul de repede cea mai populara pictorita portretista din generatia sa, pictand ducese si mari duci. Prin relatiile ei sociale, isi putea expune picturile in cele mai de elita saloane ale perioadei.
In 1929 a pictat lucrarea sa iconica "Autoportret (Tamara in the Green Bugatti)", pentru coperta revistei de moda germana "Die Dame".
Alte picturi importante: "Young Girl in Green", "Kizette on the Balcony", "The Musician", "Portret de Madame P", "Portret de Madame Allan Bott", "Portret of the Dutchess de la Salle", "Rafaela sur Fond Vert", "Irene and her Sisters".