Aman, Theodor

Theodor Aman – (20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — 19 august 1891, Bucureşti) a fost pictor (3000 de lucrari) şi grafician, pedagog, membru post-mortem al Academiei Romane, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase atât la Iaşi cât şi la Bucureşti.
În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbeşte despre ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniul al şaptelea şi al optulea, se pun bazele impresionismului Începe să picteze încă de pe atunci o serie de compoziţii istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela.
Opera sa are o tematică variată: mitologică, religioasă, istorică, socială şi portrete.
Intre cele mai reprezentative picturi: Eliberarea ţiganilor (1848), Portretul artistului (1853), Proclamarea Unirii (1861), Jurământul pe Constituţie al Domnitorului Carol I (1863), Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazu (1857), Portretul lui lancu Văcărescu, Petrecerea cu lăutari, Vlad Ţepeş şi solii, Capul lui Bathori, Bătălia de la Călugăreni, etc.
 


Leave a Reply