Van Dyck, Antoon

Antoon van Dick (nascut la 22 martie 1599, Antwerpen), a fost unul din cei mai mari pictori şi creatori de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens si inovator în folosirea gravurii cu acquaforte. Devine celebru în calitate de pictor al curţii regelui Carol I Stuart al Angliei.
Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete şi autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunosut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compoziţiile proiectate de el însuşi, dar executate de asistenţii săi, nu ezită să prezinte lucrările tânărului van Dyck ca fiind ale sale.
În perioada anilor 1618-1621 – în afara numeroaselor portrete – pictează şi tablouri pe teme religioase sau mitologice, cum ar fi "Sfântul Ieronim" (1618), "Prinderea lui Iisus" (1620), "Samson şi Dalila" (1620, temă asupra căreia va reveni în 1628), "Sylen beat" (1620).
Van Dyck reduce ponderea culorii, pe pânza groasă, grunduită aşterne un prim strat de bază, după care întinde două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, foloseşte gălbenuş de ou amestecat cu lapis-lazuli, din azurit sau smalţ.
Spre sfârşitul vieţii, van Dyck dorea să picteze şi altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii şi se orientează spre tematica istorică sau mitologică ("Venus în atelierul lui Vulcan", 1630-1632; "Amor şi Psyche", 1638). Totuşi, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt şi caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic".
Alte picturi : "Carol I Stuart la Vanatoare"(1635), "Portretul marchizei Elena Grimaldi"(1623), "Portretul Mariei-Louise de Tassis"(1630), "Autoportret cu floarea-soarelui"(1630).
 


Leave a Reply